Am aruncat azi o privire pe blog și mi s-a făcut rușine de când nu am mai reușit să pun nimic pe el, mai ales că s-au întâmplat destul de multe în ultimele două luni.
Am sa o iau în ordine cronologică. Am fost pentru prima oară în Ținutul Sării. Acolo unde mulți spun că dacă nu vorbești “ungurește” nu te servește nimeni. Pot să vă spun că este o mare aiureală. Este o zonă foarte frumoasă în care aș reveni cu mare plăcere cât mai des.
Am coborât în Salina de la Praid. Incredibil. În urma poveștilor pe care le-am auzit aveam în minte o cu totul și cu totul altă imagine. Chiar și cei care suferă de claustrofobie pot intra liniștiți. Poate trebuie să strângă puțin din dinți până durează coborârea, insă odată intrați, grandoarea salinei este departe de ați da senzația că te afli la câteva sute de metri sub pământ. 
Odată ajuns jos prima impresie este aceea că te afli seara într-un parc în care sute de copii însoțiți de părinți sunt la joacă. Apoi realizezi că majoritatea celor mici sunt acolo la tratament. Cu toții trebuie să stea câteva ore bune în acel loc, iar timpul trece mai ușor printre cântare, leagăne, trenulețe din lemn, tot felul de figurine sau mese de tenis… 
Pentru cei mai în vârstă băncile sunt locul ideal pentru lecturarea unei cărți bune. Tot aici mai găsiți și un loc de reculegere, o mică bisericuță amenajată într-unul din colțurile galeriei centrale. 
O să vă suprindă, dar dacă doriți să trimiteți cuiva un e-mail din adâncul pământului, veți găsi tehnica necesară. Sunt cafenele, restaurante, magazine… Vă recomand însă să vizitați neapărat și Muzeul Salinei aici veți afla întreaga istorie a Ținutului Sării. O zonă superbă care include pe lângă Praid și Corundul și Sovata.
No Comments on "Câteva ore în Ținutul Sării"