Am ajuns la Tirana. Sâmbătă după-amiză pe la ora 3. Primul contact, un taximetrist pe care l-am rugat sa ne conducă la hotel. Un drum de aproximativ patru kilometri, zece euro. Norocul nostru că împreună cu noi este Zudi, care e albanez, din Macedonia. I-a dat cinci euro și i-a zis că și asta e mult. Pănă acum, din ceea ce am văzut pe drumul până aici, Albania este o țară a contrastelor puternice. Din sărăcie lucie, ici colo răsare căte un loc de o bogăție flagrantă. Ceea ce m-a frapat, e plin de mercedesuri. Cred ca albanezi au mai multe mercedesuri ca în Germania și le mână pe drumurile lor înguste cu o viteză egală cu inconștiența. Ca să ajungi la Tirana de la vamă parcurgi o șosea foarte îngustă care e numai serpentine, drumul este de cele mai multe ori pe coama munților iar în stânga și în dreapta se cască un hău care îți taie respirația. Fiecare culme are câteva zeci de cazemate săpate în ea. Cred că sunt mai multe cazemate decăt albanezi. Nu poate fi vroba despre nici o arhitectură în satele sau orașele pe care le întâlnești. Sunt pur și simplu case imense înghesuite una în alta. Nu am văzut nici măcar o curte în care să fie vreo floare. În schimb sunt o grămadă de câini foarte mari la marginea drumului. Și mii de măgari.
Zudi ne mărturisea că acum sunt mai civilizați albanezi, dar înainte îți furau totul. Chiar și ciorapii din picioare. Au pățit-o verișorii lui atunci când s-au întors din Albania. Unul dintre ei a scos piciorul pe geamul mașinii și într-o clipă l-au “executat”. Că se fură aveam să ne convingem și noi. De la șoferul de taxi, la recepționerul de la hotel, la ospătar… toți încearcă să profite. Dacă nu știi bine cursul dintre moneda lor și euro poți avea neșansa să bei o cafea și un suc cu 3 euro. Sau să cumperi două grame de argint cu 40 de euro… Gata, fug jos în hotelul hotelului că ne pregătim să dăm în sfârșit o tură prin oraș. Revin…
No Comments on "Albania - Primele impresii"